duminică, 9 decembrie 2012

Das is the Question

Ma gandesc sa incerc sa aberez pe diverse teme, deoarece atunci cand imi recitesc blogul (mai rar in ultima vreme) ma intorc si ma scald iar si iar in aceleasi trairi.

Am ciordit foarte multe poze care sa-mi serveasca drept inspiratie si poate reusesc sa dresez si incoerenta ce ma caracterizeaza, sa-mi aliniez vorbele asa fel incat sa fiu inteleasa si de alti pamanteni.

Bun, tema zilei: nebunia. Cu sensul de orice caracteristica ce nu se aliniaza normelor sociale si care ajunge uneori sa ii afecteze pe cei din jurul purtatorului. Dilema mea este: iubesti un om pentru nebunia/nebuniile lui sau il iubesti si i le accepti ca fiind parte din pachet?

Stiu, sunt cazuri si cazuri, probabil intrebarea mea e care dintre ele it's called love? Adica il vezi la intregul potential si te face sa visezi frumos asa "nebun" cum e? Sau iti alegi partenerul care are picioarele infipte-n pamant si ii accepti toate cele care nu se potrivesc cu standardele?

Blogul meu are doar intrebari si concluzii, niciodata argumentatii. Given this facts, eu tot sper sa gasesc raspunsurile just because, insa tare mi-e teama ca va trebui sa incep sa le depistez singurica deoarece nici raspunsurile din carti nu ma satisfac intotdeauna.

Asadar, eu cred ca a iubi pe cineva pentru felul sau de a fi este cel mai romantic mod de a ...fi acaparat:)


ps: stiu si de ce eu cred ce cred.

1 pareri (bune sau nu):

`76ers spunea...

eu cred ca ar trebui sa acceptam doar ceea ce gasim si in noi (for sanity or salt) si sa iubim doar ceea ce ne lipseste si fara de care nu putem trai (for insanity or pepper)
oricum ar fi.. love seems to be an incomplete epic tale, a poem by..
a part of your insanidade, or mine, or just a tale..

intrebarea este- e o dilema veche? si ar mai fi- putem afla si de ce crezi ce crezi?
;) :)

With each day of freedom i go deeper in my own cage...