luni, 29 octombrie 2012

Close enough

Imi doresc pace, mi-am dorit-o atat de multa vreme inainte incat era sa uit ca vreau s-o invat. Vreau sa cunosc si alte roluri. Stiu ca ma intorc la singurul pe care l-am repetat la nesfarsit, cel care ma sufoca, ma imbolnaveste, doar pentru e tot ce cunosc. Noroc ca internetul e mare si te invata, una alta...desi pana acum s-a dovedit singurul meu refugiu. Internetul nu tine de cald, nu te scapa de nesigurante, nu te tine de mana cand nu stii incotro s-o apuci. Dar e vast, si te faci sa te simti putin mai normal atunci cand toate angoasele urla si nu reusesti sa le deslusesti glasul, sensul.


Blogul mi-a tinut de cald, posturile cu gandurile mele nocive, justitiare, povestile nespuse in miezul zilei, gandurile neterminate, dar care se desfasoara zilnic- toate, la toate ma intorc cand si cand, sa ma asigur ca imi pastrez singurul lucru familiar. Perfect uman, sa stai in aceeasi mocirla, de frica sa nu te cureti si sa inveti gustul si apoi sa cazi in aceeasi mocirla.


Cumva starile mele incep sa isi gaseasca explicatii...din punct de vedere psihologic cel putin, din punct de vedere al corectitudinii nu isi vor gasi niciodata sensul. Urmeaza sa isi (re)gaseasca si speranta.


0 pareri (bune sau nu):

With each day of freedom i go deeper in my own cage...