miercuri, 27 aprilie 2011

Prin viata...prin metrou


Ma cutremur de ce imi dau seama, de relationarea cu semenii. Ma inspaimanta sa vad cum percep unii durerea celuilalt si ce lume interioara pot avea. Limitata. Si nu cred ca datorita egoismului ci a capacitatii inexistente de a iesi din propriul univers. Egoismul se dezvata, despre ingustime nu stiu.

Nu as vrea sa trec prin viata alaturi de oameni cu care ies doar la un suc, ci cu oameni care sa fie acolo pentru ca este de DATORIA lor, fara sa le multumesc, fara false pudori. Consider ca iti poate fi aproape doar o persoana care a avut acces la tine, te cunoaste mai indeaproape de o cafea si de-o iesire la munte, si de aceea nu ar trebui sa mai existe nevoia de aceste (false) politeturi.

In aceeasi ordine de idei, exprimarea "Paste fericit" intre doua persoane apropiate mi se pare de tot cacatul, mai ales daca si-l fac cumva impreuna. Eu am ales sa folosesc Paste linistit pentru a adresa o urare necunoscutilor si tot as fi vrut sa le zic numai celor apropiati mie, insa contextul mi-a adus aminte ca nu traiesc in pustietate.

Oricum stiu ca am si oameni d'aia si d'aia in raza mea de existenta..ceea ce este aproape bine.

As vrea sa existe mai mult decat orice pe lumea asta Loialitatea. Noi, oamenii suntem legati de sentimente si de interese, dar niciunul nu acopera si forul suprem: acela al loialitatii izvorate din sentimente pure. Am citit undeva ca muzica aduna oamenii iar traditiile ii unesc. Asa e, dar pana la a urma traditiile oamenii trebuie sa inteleaga, sa stie si sa simta. Si pot simti de abia dupa ce cunosc. Si cel mai probabil cunosc dupa ce vad si dupa cum sunt educati. Iubirea pentru semeni vine ca urmare a unui exemplu.

Daca am fi manati prin viata de valori si nu de interese, care oricum se pierd si se mai si schimba de la un moft la altul, cred ca Pamantul ar fi mai fericit de experienta de a ne gazdui. Sau eu as fi mai impacata. Una din doua.


A murit tatal unei cunostiinte si mi se rupe sufletul pentru ea. Si nici macar nu mi-e prietena.

duminică, 24 aprilie 2011

A good day for science


Sau prima zi de Paste in culori si imagini

Prima data am ciocnit si mancat un ou, ca asa se face la noi la romani (am auzit ca cei din strainataturi duc lipsa acestei traditii).
Am ajuns si pe la Manastirea Pasarea dintr-o intamplare, una buna se pare. O maicuta a rostit ceva ce mi-a adus aminte de faptul ca mie chiar imi pare rau ca atunci cand ma intalnesc cu vecinii/strainii nu mai folosesc "Hristos a inviat" pe post de binete deoarece mi-este rusine. Ma gandesc ca nu e potrivit, si pentru ca imi pare rau ca acest obicei a disparut m-am gandit ca de azi sa fac ca atunci cand eram mica, deci no more thinking for me. Probabil voi adresa si un sfios Buna ziua pe langa Hristos a inviat.

Printre clipele de admirat linistea si cele de fanataziat what if am reusit sa strecor si cateva poze, facute initial cu gandul de a le trimite cadou unei sclipiri de nebunie din drumul meu.

Imi voi planta magnolii, clar. Cand va veni vremea.

Si probabil ma voi ocupa si de o gradina. Dar am zis sa incep cu una mai mica pana voi invata sa o iubesc, cum ar fi cea de mai jos:

Yep, that small.




Maine urmeaza plimbarea cu bacul.

vineri, 22 aprilie 2011

Monolog

Astazi a iesit soarele. Chiar cand credeam ca ziua este deraiata intr-un mod nevaforabil a iesit soarele si mi-a oferit o dupa amiaza frumoasa. Demna de un post pe blog.

Am vazut primul fluturas din acest an, am apucat sa imi incant privirea cu cateva veverite nastrusnice, caii au revenit la plimbarile cotidiene, cu calareti cu tot, si ce a fost cel mai frumos moment a fost clipa in care o boxerita tigrata m-a "recunoscut", am vazut-o si fara sa schitez vreun gest, s-a uitat si ea si a venit intr-un suflet la mine...nu stiu cand vreodata o sa invat ca efemeritatea e parte din joc. Oricum azi am descoperit secretul domolirii gandurilor neastamaparate din propria lume si anume sa fiu partasa la alta lume: cea de pe strada, cea dintr-o carte. Piticii mei se domolesc si isi dau seama ca trebuie sa isi caute alt domiciliu.

Declar oficial deschis sezonul porumbului fiert, al plimbarilor lungi, al cuvintelor nespuse si al actelor necugetate comise.

ps: azi am avut in sfarsit ragazul sa termin o carte sub atenta indrumare a soarelui:)

vineri, 15 aprilie 2011

Ti se pare ca ma integrez in societatea ta?

Incep sa obosesc si sa ma plictisesc de oamenii pe care ii cunosc. Uneori imi dau seama ca poate gresesc si e din cauza mea si imi aduc aminte ca nu judec doar dupa ce iese la suprafata, mereu caut sa cred si sper sa vad ca e mai mult de atat. Cand consider ca e cazul, incep sa acord importanta si astept sa vad ...cum rasare viata, apar sentimentele si e ceva mai mult decat o carcasa care se pricepe la socializat. Caut omul din cel care pare interesant. Suna ca dracu dar asta fac, in inocenta si dobitocenia mea I try to reach out.
Uneori discutiile si momentele frumoase avute ma fac sa consider pierdere de timp orice alte interactiuni care sunt (aceleasi banalitati) deja ritualuri. Si atunci refuz voalat sa mai comunic, in orice fel. Noroc ca exista prostiile de retele de socializare unde trebuie sa fii cool...or else trebuie sa dai explicatii pentru fiecare cuvant emis.

Alteori oamenii sunt asa cum sunt si in complexitatea lor nu sunt de ajuns pentru mine. Nu stiu cum e mai bine dar stiu sigur ca ma agit prea mult. Ma amagesc ca nu o sa o mai fac dar stim ca unele lucruri nu se schimba...eu nu sunt atat de flexibila incat sa evoluez ci doar as cadea in alta extrema. Ma amagasec ca folosesc sita aia persoanla, minunatul meu sistem de filtrare cu care ma mandresc. Fals, deoarece tind sa il ignor sau sa ma insel.

Si toata pleiada de mai sus vine pentru ca mi-am dat seama ca fututul la icre nu e sportul meu preferat. Ma pot adapta in functie de persoanele cu care sunt, pot tine la mistouri, autoironia este punctul meu forte...dar cand se exagereaza cu anumite comportamente sau ele devin chiar stari de fapt, obosesc.
Bine ca am invatat sa ma retrag,
Noapte buna

ps: in popasul de la roma am mai intalnit cativa oameni deschisi si am mai luat o gura de aer proaspat:)

With each day of freedom i go deeper in my own cage...