sâmbătă, 30 ianuarie 2010

A, B, C...Z

Am inceput cu Las de la intuicion si am terminat cu Gypsy, un ciclu de 3 ani. Intre timp am vibrat pe Si te vas, Si tu no vuelves, No si un sir nesfarsit depizand de sinusoidele vremii. Au fost si dimineti razlete pe unduiri inevitabile si zambete de oboseala pe ritm de Ojos asi sau Did it again.

Hip's don't lie a fost pentru acasa.

Cred ca sunt fan Shakira.

miercuri, 27 ianuarie 2010

Up in the air


Frumos film de vazut. Personal nu mi-a mai placut vreunul asa de mult de la "Seven Pounds", dar este posibil ca filmul sa fie doar dragut, cu situatii de viata, si doar pentru mine sa fie putin mai mult. Pacat ca nu l-am vazut pe 28 decembrie. Macar din filme sa fi invatat.





luni, 25 ianuarie 2010

Fanul nr. 1

Iti multumesc ca esti fanul meu si al cuvintelor mele. Intotdeauna am fost indragostita de cuvinte si am considerat ca nu li se face dreptate.

Sa fii fan al cuvintelor unui blog e lucru mare. Nu e vorba de ce a vrut autorul sa exprime, ci este vorba de ceea ce rezoneaza si trezeste in tine. Chiar daca in sufletul celui ce a tastat era vijelie, sau doar dezamagirea provocata de ceva in ce a crezut, tu ca fan poti intelege ce vrei, numai ce vrei daca nu iti doresti si nu te intereseaza de simtuirile celuilalt. Intelegi ce te lasa limitele, sau trairile tale.

Uneori in viata de zi cu zi ii ascultam pe ceilalti din mult prea multe motive nepotrivite, din interes, din complezenta, din datorie, din mila, din dorinta de a le lasa impresia ca sunt ascultati. Dar nu luam cu adevarat seama de ceea ce spun.

De aceea, iti multumesc. Esti primul om care a pus atata pret pe cuvintele mele. Si a actionat. Eu nu imi doream asta, dar pare-se ca uneori sunt atat de imatura incat nu stiu ce e bine sa imi doresc.

PUNCT.

sâmbătă, 23 ianuarie 2010

Dia de enero


Intr-o dimineata ninsa de ianuarie, citind postul acesta, mi-am dat seama ca ador iarna. Dupa o noapte nedormita, in care a nins, si eu m-am plans ca ninge iar, vreau sa spun ca eu de fapt ador iarna. Ma simt acasa. Cu toate deceptiile si deziluziile existente. Imi plac perechile duble de sosete, cand un strat nu mai e de ajuns. Imi place pilota mea, si imi plac momentele cand vin cu picioarele bocna si trebuie sa astept sa se dezghete (desi fix atunci urasc partea in care mi se dezgheata membrele, ca ard). Ador fulgii care patrund pe fata mea, mai ales daca sunt infofolita. Imi ador geaca mea carnat (winner geaca), si cu straturile de haine, si din cand in cand cate-o esarfa care sa fie pata mea de culoare(mai mereu e vorba de albastru). E de prisos sa zic oare ca plaja de zapada frumos asternuta peste zari ma inspira? Mai nou venitii in familie sunt la fel de adorati: bocanceii, ii port zi si noapte, ce dovada mai mare de iubire ar putea exista?

Si marturisesc cele de mai sus in conditiile in care peste 2 ore ma infofolesc si plec acasa. Si ninge, la a sasea ora diminetii. Si e frig. Si alunec pe strada, si nu am pe unde sa merg. Doar pe DN, si prin nameti. Dar e acasa, asa ca ce mai conteaza?
Dar mai e putin. Si e ianuarie. Si ninge.

PS: cu pretul a 2 membre bine degerate va pot da vestea buna: SE POT FACE BULGARI!!! a nins toata noaptea cu fulgi mari de nea si un om zapada sau macar un ingeras se cer a fi facuti.

PS1: poza este de anul trecut de pe fix vremea asta, de ziua ei, pe cand povesteam balarii

vineri, 22 ianuarie 2010

The Imaginarium of Doctor Parnassus

Nu stiu daca din cauza ca in seara asta am primit Jules Vernes (insula misterioasa - Adevarul), desi nici prin gand nu imi mai trecea ca va ajunge si la mine, sau poate pentru ca ieri intr-o librarie/anticariat unii se uitau dupa materiale de studiat si eu nutream la o carte cu basme, INSA in seara asta cumva am fost purtata... de catre proprii pasi catre acest film, si mai ales, de catre film..
Am zarit cu coltul ochiului actorii principali, si putea sa fie si musical (which i hate, dislike..) si tot as fi facut ca trenul in gara sa merg. Am fost purtata intr-o lume in care nu m-a interesat sa remarc simbolurile, sau principiile universal valabile, nu m-a interesat sa stiu ca filmul se bazeaza pe morala alegerilor in viata (ar trebui sa stim cu totii deja ca exista consecinte, si ca alegerile facute ne vor musca de fund pana la urma, intr-un fel sau altul).

Recenzii puteti gasi peste tot insa aici este doar povestea mea. Am ramas cu impresia ca firul povestii a fost impletit in jurul personajelor masculine ce au compus rolul lui Heath Ledger. Primul aparut a fost Johnny Depp, care pe langa faptul ca este frumos, mai este si interesant. Poate si datorita rolurilor sale anterioare (cum ar fi the crazy nut-head Jack Sparrow), look-ul adoptat de personaj (Tony) i-a venit d-lui Depp numa bine. La marele fix.

Al doilea "cavaler", mai exact Tony numarul 2 din lumea imaginatiei, lumea din capul Doctorului Parnassus, a fost Jude Law. Singurul cu real accent britanic (actiunea a avut loc in Anglia), insa deloc potrivit pentru aspectul lui Tony, aproape ca era urat. Like c'monn Jude Law urat??? Blasfemie!!!


Crize de isterie, grandomanie, aspect de gentleman, petreceri, costume, cravata si asa apare Tony jucat de Collin Farrell. La inceput am crezut ca Johnny Depp putea sa faca fata si mai bine acestei partii de nebunie crunte (probabil tot datorita lui Jack Sparrow), dar Colin s-a descurcat foarte bine.

Cumva au reusit sa nu transforme acele clipe de drama in momente penibile. Este de apreciat, mai ales in zilele siropoase ale filmelor noastre.

In timpul filmului mi-am adus aminte ca cei trei actori au fost onorati de a compune rolul lui Heath Ledger. O decizie foarte buna, de a aduce alti 3 actori si nu doar unul. Apreciez foarte mult ca Heath nu a fost pur si simplu inlocuit, ci mai degraba a fost omagiat.

Singurele faze amuzante au fost datorate asistentului doctorului, un pitic cu gura mare. Au fost prea putine insa pe cel din spatele meu nu l-a anuntat nimeni acest lucru drept pentru care a ras pe durata intregului film. Silly me, la inceput credeam ca rade de ceva si nu stiam eu de ce nu ma prind. Pai sa rad si eu nu?

Mergeti sa-l vedeti, nu pentru efecte, nu pentru buget ci pentru poveste, pentru actori si mai ales pentru ca Binele si Raul se vor regasi mereu in fiecare decizie luata si pas pasit.

Over and out. Exhausted.

miercuri, 6 ianuarie 2010

The I inside

Am inceput anul cu portii duble din ce imi doream...



12 x 2 = wishes:)

......daca as putea..in dar de ziua mea
With each day of freedom i go deeper in my own cage...