vineri, 10 aprilie 2009

Concluzie

Oricat de mandri am fi cu defectele si nenormalitatea noastra in online, in real life ne chinuim sa parem normali. Isn't this fucked up?

Sa detaliez: pe bloguri fiecare isi impopotoneaza frumos defectele, le poarta cu atitudine chiar, uite bah ca eu sunt un antisocial si urasc oamenii...ca deh oamenii e prosti, sau eu sunt defecta, ma atrag numai oamenii care ma ranesc, sunt o neinteleasa....si cand apar pe la evenimente ii vezi pe toti ca se scalambaie (incerca) si vor sa para normali...

Legat de asta am vazut ca scandalurile din online raman acolo, exista cumva regula nescrisa ca te injuri numa'pe blog, si cand e vorba de vreo intalnire te porti civilizat (friendly chiar), si apoi ajungi acasa si scrii despre cat de ratat e ala!!!

Ah da, eu nu respect regulile, regulile ma respecta pe mine (chuck norris is old).


4 pareri (bune sau nu):

Anadliad spunea...

E adevarat... Ireal de adevarat...

Se poate ca, de foarte multe ori, sa punem pe seama creativitatii toate produsele mintii noastre postate pe bloguri, forumuri, etc. Si atunci cred ca ne putem ascunde (nega sau a nu ne asuma) tot ce-am scris la un moment dat...

mOntecOre spunea...

@anadliad: e foarte trista concluzia mea = sa nu iti poti asuma ce ai debitat

Anonim spunea...

cat somn e in noapte

ma gandeam la tine"" in marginea parcului, langa lac, asezat pe iarba, sub un soare capricios d`april, adunand gandurile pe care sa le asez pe iarba cand am sa plec. privesc o undita pe celalalt mal incercand sa zgarii de legi si singularitate un univers in cizme de cauciuc

mOntecOre spunea...

esti primul meu anonim care ma intriga..

de ce te gandeai la mine?

With each day of freedom i go deeper in my own cage...