miercuri, 30 iulie 2008

Sufar??House??

sunt o persoana ofticoasa....rau....stiu nu se cade dar ce sa-i faci...cel mai rau ma oftic chiar ma supar, cand pierd cate ceva sau la ceva...de ce impartasesc aceasta mirobolanta calitate ce mi-apartine?? (si ma insoteste peste tot, la naiba!!!)

pai zilele astea am tot avut idei de impartasit si ganduri de expus dar nu pot....am atatea si atatea povesti si cand am ocazia sa ating tastatura...puff..DISPAR. sau sunt inca acolo insa nu mai vreau eu sa le insir..

Starea asta mi se trage si din cauza ca fiind un "abuser"(par example...un banal ex: new song to my ears...on&on cateva zile...obsedata mai sunt), am vazut in cateva zile 4 sezoane dintr-un serial, nu orice serial, ci un Limp Serial...meaning House....daca am ajuns sa postez pe blog doar din cauza lui inseamna ca am atins culmile.....nebuniei??Nu!....extazului?? Poate... oricum pe niste varfuri tot am ajuns. Si acum ca am devorat 4 sezoane nu mai am stare...nu pot sa ma uit la nimic on tv, nu mai am chef de munca (ah stati ca parca nici inainte nu aveam..sau aveam?) nu mai pot citi bloguri...nu mai pot scrie pe al meu (asta fiind desigur o exceptie doar e House)


Asa ca daca nu v-am convins macar sa vizualizati un imdb despre house...ma oftic!!! .... or nOTTTTTTTTT (more 4 me)

vineri, 4 iulie 2008

Idei ciudate la ore indecente

am fost ieri in carrefour si am dat peste ditamai coada de oameni ce stateau la rand pentru un televizor cu ecran plat ...la pretul de 2 mil, prima mea reactie a fost una demna de dispretuit...am gandit ca uite-i si pe amaratii astia se bucura la un cacat, cel mai probabil.
Nu stiu daca are legatura cu educatia, cert e ca in timp dezvolti niste prejudecati indreptatite de cele mai multe ori, mi-e greu sa cred ca mai exista oameni care are sa aiba mintea deschisa, sa vada partea buna si sa gaseasca o solutie la absolut totul, cel putin nu daca au avut parte de influenta mediului ce tinde sa te dezvolte catre "cat mai mult, cat mai repede si cat mai... numai pentru tine".
Cand am iesit din supermarket, si i-am vazut pe cei care le cumparasera, cum isi impachetau televizorul cel nou,cum se bucurau ca il duc acasa, mi-a fost rusine cu ce am gandit, chiar daca in esenta acel televizor era un produs naspa. Fiind obisnuita cu anumite produse de un anumit pret, nu de lux, but still...normal ca am ajuns sa nu apreciez ca te poti bucura si cu mai putin, cand iei totul de-a gata prea putin iti mai pasa de cei care nu au vazut in viata lor ce ai tu...si ca sa merg mai departe cu natura noastra cat poate fi de defecta, nu numai ca nu ma gandesc la faptul ca altii nu au, ci chiar ma gandesc ca altii au mai mult decat mine...si stiu ca nu numai eu sunt asa...si imi pare rau ca ne agitam cu ce nu trebuie...nu as vrea o lume roz, nu sunt ipocrita... as vrea pt mine putina claritate si mai multa intelepciune...sau macar deloc si asa sunt eu adepta Totul sau nimic!


si daca tot ne aflam la categoria "piticii-mi de pe creier" trebuie sa adaug ca am auzit o constructie cel putin ciudata- leziuni incompatibile cu viata-, nu stiu daca ma deranjeaza sau ma enerveaza but who knows?dupa cum imi zicea cineva intr-un com e posibil sa pun prea mare pret pe cuvinte, dar pana la urma de ce nu as face-o?

marți, 1 iulie 2008

telepatie or what?

e 4jum dimineata, prin urmare nu prea am cui sa impartasesc ce as vrea, CE BINE ca am blog.

actiunea se petrece pe tura mea de noapte (un inceput promitator huh?)... cum astazi am avut o stare buna, am fost amabila...zambareata (rar se intampla asa ceva), nu mi-am facut draci, draculeti ca iar am de chemat taxiuri, de trezit clienti (ceea ce inseamna ca nu pot sa dorm:D da ce credeati ca as putea face la munca)....toate astea and then strange ideeas popped into my "tartacutza": ce dragut ar fi daca cineva ar aprecia ca stai treaz toata noaptea pentru el, ca ii chemi taxiul sa fie in fata hotelului cand coboara (small litlle shits dar care la orele astea ale zilei se fac cu un dublu efort) si cand colo coboara un client care bucuros ca i-am chemat taxiul si il astepta deja mi-a dat niste chestii: un breloc (bucuria nebunului, ce am atarnat la chei numai eu stiu) si alte "nu sh cum se cheama"dar se lipesc....frigiderul meu asteapta. Bineinteles ca imediat ce a plecat am inceput sa desfac ce imi daduse (aia 2 ani pe care ii am s-au dovedit a nu fi degeaba), si la cateva minute ma trez cu el inapoi la receptie...si-o fi uitat ceva?nu, s-a intors sa imi lase niste bani...pentru efortul meu imagine that...telepatie clar!

daca dupa aceasta interminabila relatare nu credeti ca am anumite probleme...problema e la voi...ar trb sa vedeti pe cineva...oricine!

ps: am descoperit ceva ce ar fi interesant de elaborat intr-o buna zi., si anume am constatat ca fiind o persoana dificila, fericirea mea depinde de mine, de persoana mea i mean...indiferent cat de covarsitoare sunt evenimentele din jurul meu...par example: dupa ce am dat licenta, si am scapat ...nu am simtit acel sentiment de fericire ca am scapat...something is definitely wrong with me.


Buna dimineata!
With each day of freedom i go deeper in my own cage...